Cu el începe fericirea!

Am tot așteptat să întâlnesc dragostea adevărată și nu am primit decât dezamăgiri. Toți au venit, au aruncat niște vorbe la întâmplare, apoi au plecat, lăsându-mă cu inima frântă, cu lacrimi curgând șiroaie pe obraji, fără încredere, fără iubire, fără speranța că aș putea găsi pe cineva care să mă iubească așa cum îmi doresc și așa cum merit. Am așteptat și în momentul în care am încetat să mai caut un "el" ideal, am găsit un "el" perfect. Și în momentul în care l-am găsit, am realizat că a meritat să aștept atât, cu el începe fericirea!

Este exact așa cum nu au fost cei dinainte și ador asta cel mai mult la el. Este sufletist, romantic și gelos bineînțeles, dar spune că e așa fiindcă "mă iubește". Este calm atunci când îl ating și zâmbește de fiecare dată când mă privește. Este "al meu" și asta contează acum cel mai mult!

Nu știu ce am făcut să îl primesc pe el, nu știu dacă avem un viitor împreună, nu știu dacă voi îmbătrâni în brațele lui și nici dacă voi muri rostindu-i numele, dar știu sigur că îl voi iubi cu toată ființa mea, cu toată puterea mea. El e acel băiat optimist, încrezător, pregătit oricând să meargă până la capătul lumii pentru fericirea sa. Eu sunt tipul de fată pesimistă, dar totuși visătoare, eu tipul de fată care ar renunța în orice moment la visul ei și la fericirea ei atunci când cei din jur îi contestă talentul. "Atât de diferiți" - ați spune. "Atât de potriviți și fericiți" - aș răspunde. Și spun asta pentru că știu că el va fi lângă mine în astfel de momente, el îmi va da din curajul lui nebun cu care înfruntă viața, el îmi va inspira câte puțin din încrederea lui, câte puțin din optimismul pe care îl posedă. Nu am fost eu până să îl întâlnesc pe el, eram, de fapt, mereu incompletă. Și nu este și nici nu vreau să fie el unul dintre acei bărbați care să mă distrugă, ci cel care să mă completeze mereu de acum și până la sfârșitul vieții.

Și știu că uneori mă supăr prea repede, și mai ales că sunt încăpățânată de multe ori, egoistă, geloasă poate, știu că greșesc uneori și că îl rănesc cu unele cuvinte, dar cel mai mult contează că el mă cunoaște atât de bine încât înțelege că nu pot fi perfectă și mă acceptă într-un final.

Îmi spune zilnic că mă iubește și îl iubesc tot mai mult de fiecare dată când o face.

Și mă strânge cu putere în brațe și îl iubesc tot mai mult cu fiecare atingere.

Mă sărută cu atâta dorință și atât de multă pasiune și îl iubesc tot mai mult cu fiecare sărut.

Nu sunt perfectă, el nici nu-mi cere asta. Nu e perfect, nici nu am asemenea așteptări. Vreau doar să fie el, natural, înțelegător, răbdător, calm, iubitor - cu mine cel puțin- Vreau să fie al meu mereu și să rămân a lui pentru totdeauna! Și știu că îl iubesc, știu pentru că aștept cu nerăbdare să îl văd mereu, aștept cu nerăbdare să îl strâng în brațe, să îl sărut, să mă privească, să îmi zâmbească. Doamne, cât a meritat să îl aștept!

Eu recunosc, am tânjit un timp după iubirea lui până să reușesc să îl iubesc, de fapt. Mi-a fost însă prea frică să îi spun, iar mai apoi ne-am ales unul pe celălalt, dintre toți, pur și simplu. Așa a fost să fie! L-am purtat o vreme prin sufletul meu până să am ocazia să îl prind de mână și să ne purtăm unul pe călălalt prin parcuri, pe străzi, pe holul școlii. Și l-am plimbat un timp prin mintea mea, sperând să am ocazia să îl iubesc cu adevărat într-o bună zi. Am visat la toate acestea și la el și visul mi s-a împlinit! Azi mă iubește, și mă prinde de mână, o sărută și trăiesc cu el ceea ce nu avea rost să trăiesc cu alții. El e cel pe care l-am visat, pe care l-am dorit! Pe el l-am așteptat, pe el îl voi iubi, mereu, cel mai mult, cu toată puterea mea!