Un ocean de vise ești!

Dragostea poate să doară câteodată, poate să se încolăcească în jurul inimii și să nu-i mai dea drumul, poate să distrugă un om mai repede ca un război, poate să te facă să treci într-o singură secundă de la agonie la extaz, de la bucurie la necaz. De asemenea, dragostea are puterea de a te face să orbești, să nu mai vezi nimic în afară de ea, să nu vrei să mai vezi nimic în afară de ea, te poate face să-ți vezi iubirea ca fiind un ideal, dar care de fapt nu e așa, tot ea te face să te încrezi în persoana de lângă tine mai mult ca în tine. La început dragostea te ridică pentru ca la sfârșit să te doboare, să te facă praf, una cu pământul.

Am iubit și eu odată orbește, atât de orbește încât nu îmi dădeam seama ce fel de persoană țin la piept. Credeam că el îmi reprezintă perfectul în viață, îl adoram când mă privea, îl iubeam când își făcea planuri de viitor și am ajuns să îl urăsc atunci când tot ce iubeam s-a dovedit a fi.. A fi o adevărată minciună!

Nu pot să îmi explic cât de tare m-am putut înșela în privința ta, credeam că te cunosc, dar nu era deloc așa, credeam că-s doar a ta, dar tu aveai pe altcineva. A durut, știi? A durut foarte tare, căci pentru tine am renunțat la multe, la familie, la prieteni și la singurul lucru care mă completa ca om, scrisul..proza, pe scurt...la pasiunea mea. Iubirea cere sacrificii, iar cel mai mare sacrificiu pentru tine l-am făcut, pasiunea mea luase un STOP grav o dată cu tine.

Te-ai schimbat, am observat, dar tot nu te-am lăsat. Nu te-am lăsat pentru că speram că e ceva trecător, de moment și că în curând aveai să redevii băiatul care mă iubea cu foc. M-am înșelat, nu te-ai schimbat. Așa că eu am renunțat! Am renunțat la noi, la noi doi, la iubire, la amintiri, la tot! Am renunțat la zilele și nopțile petrecute împreună, am renunțat la melodia noastră, am renunțat la ideea de a-ți fi mireasă. M-am separat de tine, am luat-o pe alt drum, un drum doar pentru mine. Nu a fost ușor, nici măcar puțin, am plâns, am suferit, am urlat în sinea mea și am ajuns să blestem ziua în care te-am cunoscut, dar încetul cu încetul mi-am revenit.

Da, mi-am revenit, am început să ies, să cunosc persoane noi, să-mi reiau pasiunea. Viața mea revenise la normal. Am ajuns să cred că viața fără iubire e mult mai ușoară.

Dar mă înșelam! Acum...tu ai adus lumină în ochii mei, ai reaprins ce de mult era stins și mai ales mi-ai spus așa: "-Alexandra, un ocean de vise ești!"

Știu că încă nu exiști sau poate exiști, dar nu te-am găsit, însă îți spun de pe acum cât de mult te iubesc și că îți mulțumesc că în curând mă vei iubi și tu! Fă-mă fericită și să mă simt iubită!