Viața te aduce în același punct din care a plecat...

Au fost momente de pauză în cadrul pasiunii mele, nu știu exact de ce fiindcă era singura gură de aer proaspăt pe care o aveam mereu la îndemâna. Au fost momente în care am vrut să scriu despre tot ce mă înconjoară, însa ceva simțeam că lipsea, că nu e perfect și renunțam la ideea asta. Au fost și momente în care pasiunea mea îmi devenise sentință la singurătate făcându-mă să mă rezum la a scrie și atât, dar știți ce?!

Undeva, cândva, cineva mi-a spus că pentru ceea ce îți place să faci se merită orice... orice luptă cu societatea incapabilă să te înteleagă mereu, orice luptă cu propria persoană, absolut orice. Fă ceea ce îți place și fă-o din iubire... din iubire pentru frumos, din iubire pentru oameni, din iubire pentru tine.

Așa că ceva mai presus de mine m-a readus pe acest blog, pe acest blog de unde arta mea a început să facă lumea mai senină, acest blog care mi-a fost mama, tata, frate, sora, iubit.

Acest blog care mi-a șters lacrimile, care mi-a fost unicul sprijin când am simțit că lacrimile mă îneacă, acest blog care m-a introdus într-o lume a cuvintelor și a dferitelor înțelesuri.

În cadrul acestei familii, căci #poetumodern este o familie, nu un proiect, am cunoscut 3 oameni incredibli, 3 genii, căci noțiunea de om îi subestimează. Acesti oameni au facut și continuă să facă ceva ce mulți alții nu reușesc, reușesc să facă lumea să radă, să plângă doar prin niște cuvinte simple, cărora le oferă altă funcție, funcția de leac împotriva suferințelor și rănilor netratate.

Datorită lor și acestei familii eu sunt Alexandra de astăzi... ei au știut să îmi pună în valoare talentul, iar pentru asta vreau să le mulțumesc. Sper că ne vom reîntalni în această "CASĂ" pentru a continua să dăm acorduri fine de bine între tinerii și adolescenții din zilele noastre.

Revenind la tema de astăzi, este incredibil modul în care viața ne învârte pe degete, ne pune în diferite situații pe care trebuie să reușim să le depășim, este culmea cum ne poate târî în anumite probleme și să ne facă să ne gândim ca nu găsim soluții de rezolvare, dar așa cum ne face să ajungem la agonie, într-un singur minut ne trece la extaz.

Viața este complicată, nu este ca o formulă matematică pe care o înveți și o aplici sau ca o capitală care mereu rămane aceeași, este complicată, asemănătoare unui labirint, doar muncind vei dobândi finalul fericit.

Viața ne încearcă, pierdem și câstigăm, plângem și ne bucurăm, urlăm de durere și de fericire, dar chiar și așa revenirea noastră va fi cu forțe proaspete... va fi tot mai puternică.

Osho definea viața ca fiind "o curgere, un fluviu, o mişcare continuă. Dar oamenii au impresia că ei înşişi reprezintă ceva static. Numai obiectele sunt statice, numai moartea este încremenită; viaţa este o continuă schimbare. Cu cât există mai multă schimbare, cu atât viaţa este mai abundentă. Iar o viaţă abundentă aduce cu sine extraordinare schimbări, clipă de clipă."

Eu, însă aș prescurta definiția asta lungă și aș spune că viața e despre momente și persoane, sentimente și trăiri!

Fiecare moment este unic, pasiunile, iubirile, persoanele și momentele dacă se află unde trebuie, mai devreme sau mai târziu îți vor gâdila din nou simțirile!