Încearcă să vezi!

Trăim într-o lume în care egoismul ne-a devenit tată și falsitatea mamă. Am devenit atât de insensibili, atât de nepăsători la problemele altora, atât de...oameni fără suflet.

Nu mai știm ce înseamnă să te joci fără calculator, să iubești fără prejudecăți, să comunici fără site-uri de socializare, acum tot ce știm e că nu știm nimic. Încearcă să-ți amintești, cititorule. Nu era frumos pe vremea când erai copilaș și întreaga zi ți-o petreceai jucându-te cu adevărat cu prietenii în fața blocului? Nu era de-a dreptul romantic schimbul de bilețele de amor între tine și o colegă sau colegul de clasă, dorindu-vă ca ceilalți colegi să nu vă observe? Nu era cu adevărat fascinant că nu aveai nevoie de atât de multe lucruri pentru a fi fericit, doar 2-3 prieteni adevărați și cam atât, distracția era garantată!

Ți-ai amintit? Era frumos, nu? De ce nu putem să ajungem din nou în punctul ăla? De ce nu ne putem bucura de lucrurile mărunte care ne bucură inima? E atât de complicat? Chiar așa de mult ne-am schimbat? Încearcă să vezi ce viață perfectă ai, chiar dacă nu ai tot ce îți dorești, alții nu au nici pe jumătate cât ai tu. Încearcă să vezi bucuria din ochii băbuței de la colțul străzii care stă în vânt, pe ploaie, pe caniculă și încearcă să vândă și ea un buchețel de flori, doar pentru a aduna câțiva bănuți ca să aibă ce să le pună pe masă nepoțiilor ei, observă-i bucuria din ochi atunci când decizi că un leu și ceva nu e atât de mult pe cât ar merita cu adevărat. Încearcă să înveți de la copii, ei știu să se bucure cu adevărat de orice rază de soare, de orice picătură de ploaie care le mângâie obrajii, de orice zâmbet și de orice îmbrațișare.

Să ne lăsăm deoparte maturitatea și să redevenim ceea ce am fost odată, copii.

Să ne bucurăm fiindcă viața ne bucură.

Așa că, dragă cititorule, încearcă să vezi.