Tu...doar tu!

Totul a început uşor , ca o ploaie de vară , sentimente acunse în colțul inimii.

După care , o tornadă de sentimente a pornit in jurul meu , gânduri pline de satisfacție, când mi-ai spus ca vrei sa fiu a ta. Şi atunci , a început teama. Mă temeam că o sa pleci , imi era frică că nu sunt destul de bună , c-o sa te saturi de mine şi o să mă înlocuieşti. Nu voiam să te pierd. Imi era teamă de necunoscut , îmi era teamă de ce ai putea face din mine. Dar , m-ai luat de mână si mi-ai spus că nu o să mă răneşti , ba din contră , ca o să dai tot ce ai bun şi mi-ai recunoscut zâmbind că şi ție ti-e teamă. Te temi să-ți pese de cineva , să iubeşti cu adevarat , pentru ca atunci când o faci , iubeşti cu tot sufletul.

Culmea , asta m-a liniştit si m-a făcut să te vreau lângă mine pentru tot restul vieții. Multumesc , omul meu!