Tu, cel care mi-ai fost!

<<Scrisoare către cel care m-a iubit>>

Odată, atunci când lumea era un haos total, când ne era frică de fericire, atunci tu m-ai iubit. Acum, când viața mea e mai pustie ca niciodată, acum stau și mă gândesc la binele din tine, acel bine care mie mi-a făcut rău.

"Ești binele ce-mi face rău!" Uită-te în jur, primăvara ne anunță un an bogat, însă este o nouă primăvară fără tine, fără noi, mă simt de-a dreptul pustiită. Stau pe iarbă, stau și scriu, totul e atât de plin de viață, iarba a înverzit, florile au înflorit, cerul e atât de senin încât pot vedea speranțele cuplului din fața mea, reflectat în el.

În primăvara trecută tu mă aveai, erai cel care mă iubea, cel care reflecta în cer speranțe, vise, dorințe, sentimente și trăiri. Pe acorduri de rouă fină mi-ai pictat iubirea. Îmi aduc aminte cum spuneai: "-Draga mea, nu-ți pot da soarele, nu-ți pot dărui luna, nu-ți pot aduna stelele, însă ce-i în mine bate numai pentru tine!" Credeam cuvintele acelea, le credeam și îmi făceau bine. Însă iarna trecută ne-a înghețat, ne-a înghețat privirea, nu ma mai vedeam în a ta, ne-a înghețat sufletul, nu-ți eram în el, ne-a înghețat sărutul, nu te mai simțeam prezent, iar în cele din urma, ne-a înghețat iubirea, s-a prefăcut în zăpadă, a dispărut.

Acum.. Atât pot să-ți mai împărtășesc, această primăvară pustie, moartă fără mine, fără tine, fără noi care odată obișnuiam să fim!