Tată, iartă-mă!

Se spune că cea mai strânsă legătură dintre o femeie și un bărbat o reprezintă relația dintre un tată și fiica sa.

Tata, eroul copilăriei mele, îngerul meu păzitor, unicul bărbat care m-a iubit necondiționat, care mi-a fost mereu alături. Tată, dragul meu tată, te iubesc!

Tată, iartă-mă! Am crescut și te-am neglijat, nu te-am ascultat, nu ți-am luat sfaturile în considerare, chiar dacă în cele din urmă ți-am dat dreptate, ai avut dreptate tată, mereu ai avut. Acum ceva timp mi-ai spus: "-Draga mea, ai grija de cine alegi să te îndrăgostești și cum iubești. Iubește cu inima, dar și cu cap. Fii tu însuți, nu te schimba pentru un baiat anume, ești minunată. Înțelege-ți aproapele, ascultă-l și fă-l să se simtă comod și sigur în preajma ta. Fii femeia lui, unui singur bărbat, așa cum mama ta mi-a fost femeie. Ia-l cu totul, cu defecte, cu calități, cu griji și preocupări, cu nebunii și fantezii. Să-i fii alături, dar să nu-i devii supusă. Ești femeie, nu animal!" Tată, mi-ai spus asta și ai avut mare dreptate, când iei un om lângă tine, îl accepți cu întregul pachet.

Tată, am uitat, am rănit, am fost rănită. Sufletul blând pe care l-ai cultivat a fost rănit, a fost târât prin noroi, a fost distrus, îmi pare rău tată, iartă-mă. Tată, crezi în a doua șansă? Crezi că un om se poate schimba? Crezi în altă iubire? Tată, ai fost vreodată rănit? Tată, am crescut, dar am nevoie de sfatul tău, de părerea ta, de tine. Tată, m-am îndrăgostit, îți seamănă atât de mult, în el îl văd pe tine, asta mi-am dorit mereu, pe cineva care să-ți semene.

Tătă, te iubesc, iubește-mă!