Dulce tristețe

Macabra tânără, tristețea .

Mă aborda seară de seară

Ea încerca din răsputeri

S-ajungă să mă înțeleagă .

Ea tot încerca , ne-ncetat

Să afle de ce-o chem tot timpul

Eu îi răspund cu-n glas stresat

-De la o vreme,mă simt singur...

Ea auzind aceste vorbe

Mă-nbrățişează călduros

Şi îmi promite că rămâne

Nu doar o seară, ci de tot .

În acele clipe de tandrețe

Liniştea, era tot mai macabră

Noaptea mă scufunda în beznă,

iar eu ca orice romantic incurabil

îmi strângeam tristețea-n brațe.