Printre suspine

Azi se golesc sticle de vin

Când se despart destine

Atunci când totu' e străin

Si doar nimicu' îți aparține

Dar și mătasea este ruptă

Și cusută cu firul vieții tale

Fără speranță duci o luptă

Ca niște flori pentru petale

Un vis apus ca soarele vara

Și înstrăinat de conștiință

Căci ai considerat povară

Doar ca o trecătoare ființă

Un gând ce duce spre nimic

Se reîntoarce iarași la tine

Și ca o veste venită în plic

O recitești printre suspine.