O poveste despre curaj, iubire și sacrificiu

-Tati, spune-mi o poveste! -Bine fiule, îți voi spune cea mai frumoasă poveste, dar nu e cu prinți , și nici cu dragoni. E o poveste despre curaj, iubire și sacrificiu. -Și personajul e mai curajos decât Făt- Frumos? -Mult mai curajos! -Atunci,spune-mi! Aștept cu nerăbdare. -A fost o dată ca niciodată, un copil, tânăr, frumos, dar nu foarte bogat! -Mai frumos decât mine? -În niciun caz mai frumos ca tine. Ei bine, fiule și acest băiat credea că nu va reuși vreodată în viață. Credea că viața lui, fericirea lui e sortită eșecului, și era trist gândindu-se că din acest motiv nu va cunoște niciodată iubirea, că nu o va simți în profunziea ei. Dar când se aștepta mai puțin, a apărut o fată. Deșteaptă, frumoasă, cu un zâmbet superb. În acel moment, fiule, a uitat de teamă și ... -Și s-a îndrăgostit, tată? -Era total îndragostit, fiule. Așa că, destul de nesigur pe el a intrat în vorbă cu ea. Tremura, se bâlbâia și inima îi bătea puternic. Nu credea că va face asta vreodată și totuși a facut-o, dintr-un motiv anume, a depășit barierile fricii. -Și de aici curajul, nu? -Nicidecum, dragule. În momentul în care a început să îi vorbească, se aștepta cât de curând ca fata să îl respingă, să îl trateze așa cum toți o făceau. Credea că va începe să râdă și ea de el, de hainele lui, de statutului lui, de faptul că e îndrăgostit, dar surprinzător și neașteptat, fata nu a făcut-o! Fata era prea deșteaptă pentru a privi în aparență, ea era diferită, în sensul bun al cuvântului și i-a privit din acest motiv sufletul. Și băiatul avea un suflet bun care a cucerit-o! Și fata a ajuns să vadă totul în el, speranță, putere, ajutor, prieten, viitor. Așa au devenit cei mai buni prieteni și au ajuns să facă multe lucruri împreună! De dimineață și până seara se jucau, se vedeau zi de zi, iar în puținele dăți în care nu se vedeau, își făceau griji unul pentru celălalt. -Aici a intervenit iubirea, nu-i așa? -Într-un fel, fiule. Aici a început iubirea! Timid la început și cu mii de dubii. Însă această iubire creștea zilnic fără ca cei doi să își dea măcar seama. Deveneau încet, încet totul unul pentru celălalt. Au ajuns la un moment dat să depindă unul de prezența altuia. Și într-o bună zi, într-o zi de mare sărbătoare, cei doi și-au mărturisit cu voce tare, cu inima bătund, cu buza tremurând, cu palmele transpirate și totuși cu speranță și încredere în suflet, iubirea, și au fost fericiți, cei mai fericiți că se au unul pe celălalt pentru totdeauna! -Și se iubeau mult? -Cel mai mult! Și tocmai pentru că se iubeau s-au gândit să aducă un copil pe lume pentru că un copil, dragule, e totul. E dramul de speranță al lumii, stropul de energie al părinților, un copil poate schimba cursul vieții, un copil aduce fericire, binecuvântare. Și acel copil urma să îi facă și pe ei fericiți, urma să îi împlinească. Zâmbeau zilnic, zâmbeau fără-ncetare, dar până într-o zi. -S-au certat, tată? -Nu fiule, ea s-a îmbolnavit. Și i s-a spus că singura soluție de a mai avea ea o șansă la viață e să renunțe la copil. -Și a renunțat? -Nu fiule! Știa riscurile, știa că dacă duce la capăt sarcina e posibil să moară și ea, dar și copilul și totuși a avut acel curaj de a spera, de a se menține puternică și de a aduce pe lume acel suflet pur și inocent. -Și l-a adus, tată? -L-a adus pe lume pe micuț, dar a murit ea. -Asta înseamnă sacrificiu? -Exact, scumpule! A pus viața copilului ei mai presus de viața ei, a adus pe lume acest copil pentru a fi fericit, pentru a putea iubi cândva așa cum și ea a iubit, pentru a zâmbi la fel de frumos cum și ea zâmbea. -Și tatăl lui, tată? -Tatăl lui încă o iubește, și îi duce zi de zi lipsa. Și deși nu o mai are aproape de el, îi este recunoscător pentru un copil atât de frumos, cuminte, puternic, curajos și mai ales deștept. Tatăl lui te iubește! -E povestea ta? -Da, fiule! E povestea mea și a celei mai curajoase și puternice femei din lume. -De ce s-a sacrificat pe ea? -Pentru că știa că vei trăi frumos alături de mine, pentru că știa că te voi învăța să devii precum ea, că te voi sfătui, încuraja și iubi necondiționat. Pentru că viața ei nu ar fi fost nimic dacă ar fi renunțat la tine. -Oare ea mă iubește acum? M-a întrebat cu lacrimi în ochi. -Mai mult decât orice, fiule! E zilnic cu noi, ne ajută zi de zi. Ne veghează fiecare pas, ne întinde la greu o mână de ajutor. -Și eu o iubesc atunci, tată! -Și eu mereu, fiule.