Rămas bun...

Demult, într-o zi de vară

Când doar tu erai totul

Și eu ca un străin în gară

Parcă nu-mi găseam locul

Dar uite azi cum a plecat

Ultimul tren spre nicăieri

Iar eu privesc îndurerat

Gândindu-mă la alte veri

Este tăcută despărțirea

Și ce singură este viața

Căci ei mai căutau iubirea

Într-un zâmbet dimineața

Iar ochii lui plini de nimic

În șoaptă parcă îți spun

Căci au citit un ultim plic

O lacrimă și un rămas bun!