Avem dreptul la o a doua șansă

Așa cum ți-am acordat ție dreptul la o a doua șansă, așa cred ca ar trebui să-mi faci și tu. Ți-am dat drumul, te-am lăsat să pleci chiar dacă te-am iubit când am făcut-o, însă știam că așa e cel mai bine.

De ce să fi tras de o relație care mi-a aratat că nu va ajunge vreodată la o finalitate dorită de tine și de asemenea de mine. Îți aduci aminte cât eram de apropiați la început? Cât de mult credeam unul în altul? Cât de mult vorbeam, radeam, iubeam? Totul era vis, tu îmi erai vis. Visul care a prins viață o dată cu iubirea ta.

De ce ne-am rănit involuntar dacă ne iubeam? Poate nici nu știi de câte ori am plâns din cauza ta, de câte ori m-am gândit că ar fi mai bine să o luăm pe drumuri diferite, de câte ori credeam că ai pe altcineva, știi de ce? Te distanțai de mine! Ai ridicat un zid între noi, ai pus o barieră pe care nu am putut să o depășesc. Eu îți acordasem tot. Vise. Inimă. Suflet. Încredere. Iubire. În schimb tu mă abureai mereu cu replica asta: "-Mă descurc singur!"

Am fost singură în relația asta, e greu doar ca unul din parteneri să tragă cu dinții de o iubire. Ori amândoi, ori singuri! După atâtea încercări eșuate de a crede că te-ai schimbat sau că o vei face în curând, am pus punct, un punct definitiv.. Fără cale de întoarcere.

Mi-ai spus că îți dorești să fiu fericită, atunci de ce te deranjează faptul că e posibil să-mi acord o a doua șansă alături de un băiat care mă iubește așa cum mi-am dorit mereu?

Lasă-ți amintirea așa cum e, nu o mai tulbura. Vreau să-mi amintesc cu drag de prima mea dragoste. Las-o să trăiască în liniște în amintirea mea. Atât! Fii fericit, căci eu sunt!

El mă face fericită!