Măcar privim același cer!

Nu e scris în stele să ne iubim!

Nu vrea marea să ne cânte la nuntă și nici luna să ne fie nașă. Soarele nu vrea să fie martor al iubirii noastre și nu mai vreau nici eu să fiu mireasă.

Nu-i de noi iubirea și nici n-a fost vreodată!

Ai venit rătăcind și nu știai ce-i cu tine. M-ai cunoscut. M-ai plăcut timid și-ai plecat indiferent în cele din urmă.

Te-am primit zâmbind. Te-am plăcut tăcut,pe-ascuns. Te-am iubit apoi, și în final te-am uitat cu nepăsare.

Te-ai întors plângând, te-am reprimit râzând. Dar n-am râs de tine. ci de destin. Eram gata să te urăsc și totuși n-am făcut-o! Mi-ai fost iar, te-am iubit din nou.

Am convins și marea, și luna și soarele și în final, n-ai mai vrut tu!

Nu-i de noi iubirea, m-am convins!

E mai mult un joc de-a v-ati ascunselea. Ba numeri tu și eu mă ascund, ba nu număr eu și nu te găsesc. E un joc de-a "du-te" , "vino" . "Du-te de fii fericit!". "Vino de iubește-mă!". Un joc fără sfârșit, continuând la infinit și n-are rost!

Azi soarele nu, marea nu, luna iar nu vrea, eu nici atât. Azi până și tu nu! Măcar privim acel același cer!