De ce?

Trăim într-o lume falsă, dar de ce? Oare ce ne-a împins să ajungem în punctul ăsta? O fi așa de greu să spunem cu adevărat ceea ce pățim? E atât de greu de rostit adevărul? Știm că minciuna nu ne ajută, dar oare de ce o folosim atunci când nu vedem altă cale de ieșire?

Să iubești și să fii iubit e din ce în ce mai greu, dar oare de ce? De ce e atât de greu să avem încredere, de ce nu putem să spunem direct ceea ce ne frământă și ne ascundem în spatele unei minciuni, care deseori face mai rău. Am ajuns în stadiul de a ne ascunde după măști, zâmbetul ne-a pălit de mult, iar în ochii noștri nu se mai poate citi nimic. Suntem de netrecut! Dar de ce? Eram niște ființe atât de simple, atât de fericite, puteam să vedem în orice chestiuță mică, un lucru minunat, unic.

Eram sinceri. Iubeam cu adevărat! Nu mințeam, asta era cel mai important!

Acum...mi-e teamă de orice cuvânt, mi-e teamă c-ar putea fi minciuni sau promisiuni deșarte. Vezi unde m-ai adus? Din cauza ta multe persoane au de pierdut. Pur și simplu nu le mai pot acorda încredere persoanelor care intră în viața mea, iar asta e doar din cauza ta. Din cauza ta, minciunilor tale si promisiunilor tale deșarte, astea m-au terminat, mi-au omorât încrederea. S-a terminat totul între noi, nu mai împărțim lumea la 2, ci o păstrez pe toată pentru mine. În ochii mei nu mai poți citi nimic. Nu-ți mai poți citit numele, dedicațiile de iubire sau viitorul în 2.

Tot ce vei observa, va fi indiferența și lipsa de viață!

I-ați promisiunile și aruncă-le la gunoi.

Reciclează-le pentru altă fată.

Să ne revenim, căci dacă nu...lumea va deveni un loc locuit doar de egoiști, mincinoși și de oameni incapabili de a iubi! Asta ne-ar termina ca rasă umană!