Alături de îngeri!

Pe parcursul vieții pierdem detoate. Ne pierdem banii, sănatatea, iubirile pe care le credeam perfecte și permanente, ne pierdem încrederea în oameni, însă pe lângă aceste pierderi, pierderea unei persoane dragi ție este o adevărată încercare.

Eu am pierdut multe până acum, mi-am pierdut marea iubire, am văzut cum pleacă fără a se mai uita în urma sa, mi-am pierdut încrederea în oameni, mi-am pierdut prietenii, unii mai apropiați, iar pe alții cu care nu avem o legătură atât de apropiată, dar dintre toate aceste pierderi, cea mai însemnată se află în cer, acolo sus alături de îngeri.

Uneori mă gândesc...viața nu ar fi prea ușoară dacă nu am avea nimic de pierdut? Omul îi este dator cu o moarte, dar ea nu este ca orice altceva, nu e ca o întâlnire, ea nu se planifică, nu e ceva stabilit din timp, vine pe moment și te găsește total nepregătit.

Acolo sus stă el... Moșulică, tataie sau străbunicul meu. Acel omuleț care mi-a dăruit unele din cele mai frumoase amintiri trăite în stil cu adevărat românesc. Alături de el am înteles cum e să trăiești la țară, cum e să mănânci din propria ogradă, tot de la el am învățat ce-i respectul pentru portul popular, de fapt...pentru tot ce înseamnă românește. Deși era bătrânel, în sufletul lui se simțea copil..asta m-a fașcinat mereu la el! Adoram când îmi povestea seara despre cum era când era el tânăr, despre cum a cunoscut-o pe mamaia, despre cum s-au căsătorit și despre cum și-au crescut cei doi băieți. Era minunat să-l știu mereu acolo, să-l știu că mă așteaptă mereu în poartă cu ochii în lacrimi și cu brațele deschise. Moșulică mi-a oferit în dar cel mai frumos cadou, o copilărie de neuitat, probabil de aceea m-a durut atât de tare moartea lui. De fapt el nu a murit, încă trăiește în mintea mea și în sufletul meu, este la fel de gingaș și glumeț ca atunci când eram mică și știu că acolo sus îi bine dispune și pe prietenii cu care s-a întâlnit.

Alături de îngeri, stă acum alt înger. Te iubesc, tataie și mulțumesc!