Te-am lăsat să pleci pentru a fi fericit!

Te-am lăsat acum ceva timp să pleci. Nu știu de ce am făcut-o, a fost categoric împotriva dorinţei mele, împotriva dorinţei mele pentru că m-am încăpățânat până în ultima secundă să cred că ce avem e unic, că ce ne leagă e categoric desprins din poveștile cu prinți și prințese ce sfârșesc mereu fericiți împreună. Și îmi spuneam, așadar zilnic că într-o bună zi vei fi doar al meu, în timp ce eu voi fi a ta pentru totdeauna! Am visat seară de seară la asta, mă știi cât de visătoare sunt. Îmi făceam planurile mele de viitor și bineînțeles te includem în fiecare dintre ele pentru că ce aveam era unic, cel puțin asta îmi plăcea să cred. Speram ca într-o bună zi să îmi trăiesc realitatea alături de tine! Da, eram ușor obsedată de persoana ta, însă în sensul bun al cuvântului. Știam ce îţi place, știam ce îţi dispace, știam că eu eram prima persoană căreia îi scriai dimineaţa, și ultima cu care îţi încheiai ziua. Motiv care, m-a făcut să cred și mai mult în această relaţie, unul din motivele pentru care m-am încăpățânat până în ultima secundă să te las să pleci.

De ce am făcut-o într-un final? Pentru că m-am trezit într-o dimineață și nu am mai primit mesajul tău, iar ea începea să petreacă tot mai mult timp în compania ta. Am realizat atunci, deși cu inima frântă, că ea te poate face mai fericit decât aș putea eu vreodată. Te-am lăsat să pleci pentru că deși prea târziu, am văzut că ei îi este mult mai ușor să îți aducă zâmbetul pe chip, pentru că ea găsea cu ușurința subiecte de dicuție. Pentru că mi-am dat seama că eu nu am reușit niciodată să te cunosc așa cum te cunoște ea.

Te-am lăsat să pleci pentru că am văzut într-un final ce fericire te cuprinde când ii rostești numele și cu ce bucurie o faci. Am fost total dezamăgită când am conștientizat că numele meu nu l-ai rostit niciodată cu acea bucurie în glas, că nu ai trăit niciodată prezența mea așa cum o trăiești pe a ei. Eu eram cea mai bună prietenă, ea femeia lângă care te vedeai fericit și împlinit!

Erai tot ce îmi doream, însă te dorea și ea! Păream a fi ceea ce îți dorești și tu, dar în final nu am fost! Nu regret însă, știu că undeva, în aceste momente ești fericit și că ea e motivul fericirii tale, așa cum nu am putut fi eu vreodată! Știu că ea te iubește mai mult ca orice, așa cum o fac și eu încă! Îți recunosc, mi-e dor să mă trezesc cu mesajele tale și să dorm cu greu, pentru că și atunci mă gândesc la tine. Însă, acum, ești cea mai frumoasă realitate a ei și cel mai înterzis vis al meu! În final, ești totul pentru ea așa cum ai fost și pentru mine!

Dacă era dupa mine, îți mărturisesc cu mâna pe inimă că ai fi fost și acum al meu! Dar nu mi-am dorit ca într-o bună zi să te trezești, eu odihnindu-mi capul pe pieptul tău, iar tu să realizezi că nu ești nici pe de parte fericit așa cum ai visat mereu să fii. Te-am lăsat să pleci pentru că nu mi-am dorit să fiu cea mai mare dezamăgire din viața ta! Și uită-te astăzi, am făcut bine că te-am lăsat să pleci. Ești fericit!