Scrisoare către cea pe care am iubit-o cu adevărat!

Draga mea,

A trecut ceva vreme de când nu mai ştim nimic unul de celălalt. Nu te-am căutat, văd că nu ai vrut să îţi faci curajul de a mă caută sau poate nici nu ai vrut! Îţi scriu astăzi pentru că azi mi-e dor mai mult ca niciodată de tine şi pentru că azi ți-am simțit cu adevărat lipsa, azi când m-am uitat în jurul meu şi vedeam pe stradă multe cupluri fericite. În acel moment mi-a trecut prin faţa ochilor imaginea ta, aşa că instantaneu mi-am mutat privirea spre stânga, acolo unde obişnuiai să fii. De această dată nu erai, şi mi-aş fi dorit mai mult ca niciodată să te am.

Azi, mi-e dor! Mi-e dor să te strig pe nume, să te am , să fii doar a mea. Azi nu mai eşti!

Nu credeam că îmi va fi atât de greu, speram să trec repede peste, credeam că voi suferi o lună-două şi voi merge mai departe, voi începe un nou capitol din viaţa mea. Speram să pot da pagina şi să încep o altă poveste de dragoste, cu o altă ea, o alta total diferită de tine. Dar nu s-a întâmplat. Am tot aşteptat să te uit, să am parte de un nou început cu altcineva, dar îţi mărturisesc, nu pot accepta pe o alta lângă mine. Aici e locul tău, nu îl pot da! Nu pot împărtăşi cu o altă femeie aceleaşi pasiuni, şi nici aceleaşi vise, erau cândva ale nostre. Nu i-aş putea împărtăşi secretele mele, doar eu şi tu le ştim, dacă mă va judeca? Eu nu pot vorbi cu o altă femeie de temerile mele, dacă va râde ?

Numai în tine mi-am pus încrederea până acum şi mi-e aşadar frică să am, de astăzi , încredere în altcineva. Da, poate mă va iubi şi da, poate va dori să mă vadă fericit, poate nu m-ar face vreodată să sufăr, însă, ştii tu, sufletul meu e încă rănit, îţi duce încă lipsa, și doar tu l-ai putea vindeca, dar tu nu mai eşti.

Draga mea, a trecut atâta timp de când nu te mai am, atâta timp de când încerc să fiu fericit, însă nu reuşesc. Tu aveai ceva special, ceva ce nu găsesc în nici o altă femeie, nu mă atrage frumosul, nu formele voluptoase, mă atrage sufletul şi tu aveai cel mai pur suflet. Pe tine te iubeam pentru caracter, pe ele aş putea să le iubesc doar pentru fizic. Şi asta nu e iubire, nu una sinceră, cel puţin. Mi-am dorit să te văd fericită, să te văd mereu cu zâmbetul pe buze, ţi-am promis că voi fi eu motivul fericirii tale, eu cel care îţi va aduce zâmbetul, zi de zi pe buze, nu am reuşit! Și acesta este cel mai mare regret al meu, însă ceea ce îmi doresc astăzi e să fi găsit pe cineva care să îți fi făcut același promisiuni, dar care spre deosebire de mine, a reușit să se țină de ele, așadar, să fii astăzi mai fericită decât am putut să te fac eu vreodată.

Sunt convins că oricare ar fi celălalt el, te iubește pentru că ești o femeie minunată, cea mai puternică și curajoasă din câte am întâlnit. Ești un om deosebit cu o inimă de aur, îți place să ajuți, tu ierți, tu iubești. Pentru toate acestea te-am iubit și eu. N-am știut să te păstrez, însă.

Ai fost și încă ești singura pe care am iubit-o cu adevărat, singura în care am avut vreodată încredere, tu nu m-ai dezamăgit, nu m-ai rănit. Eu, însă, am făcut greșeala vieții mele. Te-am pierdut!