Suntem cu toții frumoși în felul nostru!

Nu există oameni urâţi, suntem cu toţii frumoşi. Frumoşi în felul nostru!

Avem cu toţii defecte pentru că dacă am fi toţi perfecţi şi dacă ar fi şi lumea perfectă ne-am plictisi și nimic nu ar mai avea același farmec. Avem defecte, suntem imperfecţi, însă întotdeuna perfecţi pentru cineva anume. Acel cineva care vede totul în noi, care vede acel "ceva" în noi.

Şi dacă nu vezi tu acel ceva în mine, nu mă judecă pentru felul în care arăt, pentru modul în care gândesc, simt şi iubesc. Sunt om la fel ca toţi ceilalţi şi am, la fel ca şi tine suflet. Sufăr, aşadar, de fiecare dată când, cu intenţie sau din neatenţie mă răneşti.

Şi cum ar fi să facem un schimb de roluri?! Tu eşti eu pentru o zi, în timp ce eu încep să râd de tine. Cum te-ai simţi? Rău, nesemnificativ ! Dar nu, eu nu sunt așa, nu vreau să fiu! Eu vreau să îţi demostrez că am suflet, că îmi pasă de cei din jurul meu, îmi pasă chiar şi de cei ca tine. Eu nu îţi voi face rău doar pentru că tu, la rândul tău, mi-ai provocat durere. Suntem diferiţi, din fericire. Şi tocmai pentru că suntem diferiţi, e normal să avem fiecare alte pasiuni, fiecare un alt vis, un alt stil de viaţă. E normal ca fiecare să iubească în felul său.

Trăim în aceeaşi lume, tu îmi eşti aproapele, trăim unii printre alţii, însă fiecare în povestea lui. Nu mă plăci? Ei bine, eu mă plac, mă iubesc, mă ador ! Şi sunt mulţumită cu mine exact aşa, sunt împăcată cu gândul că nu pot fi mai frumoasă de atât, mai deşteaptă de atât, mai [...] mai tot. Nu am nevoie să îmi reaminteşti asta, îmi ştiu limitele! Sunt cea mai bună versiune a mea. Am suferit mult, am muncit mult, am pierdut tot, m-am pierdut pe mine, m-am regăsit, am iubit, apoi am suferit iar, am râs, am plâns, am aşteptat şi n-am primit, a fost un drum lung până aici, am trecut prin multe şi sunt, aşadar, mândră de ce am devenit!

Nu trebuie să mă iubeşti, trebuie doar să mă accepţi! De iubit, va avea cine. Acel "al meu" pentru care voi fi perfectă, cu calităţi şi defecte. Acel "al meu" care va vedea totul în mine. Speranţa, încredere, ajutor, iubire.

Nu te urăsc, tu ai contribuit la maturizarea mea. Tu m-ai ajutat să mă redescopăr, m-ai ajutat să mă iubesc exact aşa, cu imperfecţiunile mele, cu lipsurile pe care le am, dar pe cale în final le accept.

Şi în inchiere, nici tu nu eşti perfect, ai la fel de multe lipsuri ca mine, eşti, mai bine spus, la fel imperfect, deci, sper să te redescoperi şi tu, să îţi dai în primul rând o şansă ţie, şi mai apoi celor din jurul tău.