Un suflet!

Un suflet între atâtea statui de piatră, un zâmbet sincer și ferice între atâta falsitate, o iubire adevarată între atâtea minciuni, o privire îndrăgostită între atâtea priviri nepăsătoare, asta îmi erai tu!

Au trecut atâtea secunde, minute, zile și nopți de când nu îți mai pot împărtăși iubirea, o țin ascunsă în inimă, mi-e teamă că aș face mai rău dacă mi-aș mai da o șansă, dar vezi tu, ziua trece, dar când se lasă noaptea, ea se lasă și peste sufletul meu, iar atunci tot ce ne-a legat îmi zboară înaintea ochilor. Știi? Ne leagă multe, multe amintiri, multe fotografii, multe mesaje, multe și iar multe...mereu ne-au legat, din păcate acum ne despart.

Doare, știi? Doare... Pentru că știu că nu mai pot să te privesc așa cum odată o făceam, pentru că nu-ți voi mai auzi niciodată vocea, pentru că știu că buzele tale nu îmi mai aparțin, pentru că inima ta nu îmi mai e casă, pentru că sufletul tău nu-mi mai e alinare! Toate astea și încă nenumărate motive mă dor...mă fac să-mi dau seama cât suntem de aproape și totodată departe, e un contrast ciudat... Știu că ești departe, dar totuși mi te imaginez mereu venind spre mine, ies în oraș cu speranța de a te zări din "întamplare"!

Eu te aștept, nu știu dacă mai are rost sau e în zadar, dar te aștept.. Fă-mă să-mi dau seama dacă mai are rost sau rămân doar cu poza cu tine de sub perna mea!

Te iubesc și da, te astept... Pentru că ești un suflet cum rar mai găsești!