Încă te caut!

Dragul meu,

Ai plecat deşi nu am înţeles nici până azi de ce. Ţi-am respectat însă decizia pentru că ştiam că ne-am pierdut de mult pe undeva, dar asta nu m-a oprit niciodată să te caut, aşa că azi încă o fac. Te caut în fiecare om, în fiecare loc, atât de plin de amintiri, atât de plin de noi. Şi uneori te găsesc, alteori te ascunzi. Încă îţi caut ochii printre privirile lor atât de străine şi încă aştept să îți simt brațele în jurul meu, însă fugi mereu.

Obişnuiam să ne facem planuri şi mai ales obişnuiam să visam în doi, sperând ca visurile noastre să devină cândva realitate. Azi până şi tu eşti un vis. Un vis din care, nu vreau de multe ori să mă trezesc pentru că măcar acolo sunt fericită alături de tine.

Aveam aceleaşi ţeluri în viaţă şi aveam aceleaşi dorinţe. Ce azi numim amintire, cândva o numeam iubire. Şi ce numeam cândva "al meu", numesc astăzi "vis". De ce refuzi să mi te arăţi, de ce refuzi să vii? Azi te vreau mai mult ca niciodată!

Te caut în fiecare dimineaţă prin casă, dar patul e gol şi rece, iar casa pustie. Obişnuia să fie casa noastră, atât de plină de amintiri, cel mai plină de noi. Te găsesc uneori în fiece colţ al camerei. Îmi spui uneori să te strâng în braţe, alteori să te sărut pe frunte. Eşti uneori întins pe pat şi mă chemi la tine, alteori din baie mă strigi să îți aduc câte ceva. Însă de multe ori te ascunzi, te afunzi cu capul în pernă şi nu vrei să mă priveşti în ochi, nu vrei să îmi zâmbești.

Şi când îmi mut privirea spre uşa, mă întristez. Acea uşa ne-a separat, acea uşa te ţine departe de mine. Pe acolo ai plecat, oare pe acolo vii?

Azi încă te caut, oare te voi găsi? Azi mi-e dor de tine, la fel îţi e şi ţie? Și te iubesc ca în prima zi, oare îți mai amintești?