Tăcerea ta mă face să zâmbesc!

Mă mişc încet, cu o uşoară stângăcie în fața ta. Tu stai, mai tragi un fum din țigară , privindu-mă. Şi taci.. Tăcerea e un răspuns. De multe ori, unul dureros. Dar în cazul nostru , nu e aşa. Te uiți la mine ca şi cum aş fi nu prima,ci ultima ta iubire ( O Doamne , ce n-aş da să fie aşa). Mă priveşti ca pe o muză! Şi mă faci să mă simt ca una. Parcă eu am dat start artei, eu i-am învățat pe pictori să-şi pună gândurile pe pânză.

Las privirea în jos-timidă când mă gândesc la iubirea ta. Arunci țigara şi te apropii de mine încrezător. Mă săruți apăsat , mă strângi în brațe cald, făcandu-mă să uit că afară e ger. Zâmbesc la gândul că eşti al meu. Zâmbesc la gândul că m-ai făcut să uit de toate, că mi-ai promis că mereu o să-mi fie bine atâta timp cât te las să stai în dreapta mea.

Sincer, zâmbesc de fiecare dată când vine vorba despre noi. Nu ştiu ce mi-ai făcut, băiete, dar îți mulțumesc!