Nu mai cred în a doua șansă și nu mai cred nici în tine!

Am fost învățată să iubesc, să uit, să iert și să dau a doua șansă și cu toate acestea am aflat de-a lungul timpului că uneori "Iartă-mă" vine prea târziu pentru a mai rezolva ceva și că degeaba încerci să uiți o anumită perioadă din viața ta sau o anume persoană, te va bântui oricum, va ieși la suprafață exact atunci când vei suferi cel mai mult și asta pentru a te distruge în totalitate. Ca orice om, am iubit de-a lungul vieții, am iubit cu toată ființa mea, însă am și suferit pe măsură. Așa e în viață, o zi e caldă, o alta rece. Azi plutești de fericire, mâine visele tale se năruiesc!

Am dat de multe ori a doua șansă, uneori chiar am exagerat, însă mi-am dorit să le dau celor din jurul meu prilejul de a mai repara ceva, de a salva ce e de salvat. Am ajuns într-un final să fiu tot eu dezamăgită! Am dat "a doua șansă" persoanei nepotrivite, am crezut că se poate schimba, că ar putea fi altfel de această dată și nu a fost! Poate da, e vinovată pentru nefericirea mea, însă nu vreau să o învinuiesc. Dau, așadar, vina pe mine, eu am greșit! De dragul vremurilor frumoase, am decis să uit, să iert și să continui să trăiesc alături de ea, să ne continuăm împreună viața, să visăm în continuare împreună la împlinirea viselor noastre. Însă, surpriză! Nimic, niciodată, nu va fi ca prima dată, nimic nu va mai fi ca la început, dar din păcate, asta am realizat prea târziu!

Azi dau vina pe mine, eu am permis să se întâmple așa, eu i-am dat voie să mă rănească iar. Acum, pot spune că doare, de fapt, mai tare decât prima oară, mai tare pentru că eu sunt principala vinovată, eu am reprimit-o în viața mea, așadar, eu mi-am răpit șansa la fericire. Azi mă învinuiesc pentru durerea pe care o resimte sufletul meu!

Cum am putut să cred în tine când tu nu credeai în mine, cum am putut fi trup și suflet în această relație, când eu în ochii tăi nici nu existam? Eu iubeam, tu nu iubeai, pe mine cel puțin. E dureros să fii rănit de oameni pentru care ți-ai da viața, e și mai dureros când cineva îți duce lipsa doar atunci când are nevoie de tine, doar atunci când realizează că nimeni nu va crede vreodată în ea așa cum ai crezut tu. Și se întoarce la tine abia atunci când realizează că nu are pe cineva care să o iubească așa cum o iubeai tu, pe nimeni care să o încurajeze și spijine cum făceai tu.

Am ajutat, am crezut, am sprijinit, am iertat mult de-a lungul timpului, multe persoane. Unele au meritat bunătatea mea, altele nici măcar atât. Și ce s-a întâmplat cu "Vom fi împreună pentru totdeuna!", unde erai atunci când am avut și eu, la rândul meu, nevoie de tine? Unde erai când voiam să îmi cunoști fericirea, să îmi alini durerea? Ce înseamnă cu adevărat "Totdeuna" pentru tine? Sigur avem definiții diferite ale acestui termen!

Am decis ca azi, să uit și să iert, așa după cum am fost învățată! Însă, nu te iert pe tine de această dată, azi mă iert pe mine, îmi dau mie a doua șansă. Mă iert pe mine că am crezut cu toată puterea mea în tine, că te-am pus de multe ori pe primul loc în viața mea, că m-am neglijat, subestimat și mi-am ignorat propriile vise și propria fericire pentru tine! Tu ai greșit, tu pierzi! Mă pierzi pe mine, dar câștigi ce ai vrut cu adevărat. Nu am fost perfectă, nici nu am vrut să fiu, am vrut doar să mă accepți așa cum sunt, să mă iubești exact așa pentru că la rândul meu și eu te-am acceptat cu calități și defecte.

Da, cu mâna pe inimă îți spun că m-ai pierdut! Cum am putut oare să te iubesc, când tu nu o făceai? Cum am putut să cred mai mult în tine decât în mine? Și ce a fost în capul meu când am crezut că te-ai schimbat? Oamenii nu se schimbă peste noapte! Sunt bine, însă, azi am învățat să îmi dau doar mie "a doua șansă", și vreau să știi că pentru mine asta înseamnă o nouă eu, o nouă viață, una în care tu nu mai ești! De azi voi fi fericită, dar nu alături de tine, ci alături de cei care au crezut cu adevărat în mine, de cei care mă apreciază pentru efortul meu de a le face viața mai frumoasă.

Și îți urez în final să ai parte de cineva pentru care să te dedici în totalitate, pentru care să fii totul, și când va pleca, dacă va pleca, să te gândești că am simțit aceeași durere în suflet. Nu! Să nu ți se întâmple asta, e cumplit de dureros pentru că, de tine depindea fericirea mea, nu vreau, așadar, ca fericirea ta să depindă de altcineva decât de tine, oricât mi-aș dori să suferi cum am suferit eu!