Le-am povestit stelelor.

Le-am povestit stelelor despre noi și au început să cadă, să plângă, să se rupă! Doare! Seară de seară, minut de minut, secundă de secundă ele mă ascultă, își împlinesc datoria, aceea de a te veghea și de a-ți arăta dragostea mea prin sclipirea lor. Știi de câte ori mi-au fost surori, prietene? Au fost cu mine de fiecare data când le priveam plângând și murind de dorul tău, pot spune cu mâna pe inimă, că le iubesc, fac parte din mine. Ele îmi sunt martore a iubirii pe care încă ți-o port, deși acum ne comportăm de parcă nu ne-am cunoscut și nu ne-am iubit, iubirea mea pentru tine este la fel de vie ca prima dată!

Dacă le-ai putea vorbi așa cum o fac eu ai afla multe, ai afla cât de tare îmi lipsești, cât de mult iți duc dorul, cât de mult și iar cât de mult. "Măcar privim același cer!" Îți dau o întâlnire, privește acum spre cer, atât îți cer. A rămas același cer sub care ne priveam, ne plimbam și ne sărutam acum ceva timp, a rămas același în comparație cu noi, noi în schimb...ne-am schimbat. Ne-am schimbat și se pare că ne-am uitat, ceea ce e păcat! Erai steaua pe care o cântam, pe care o scriam, pe care o iubeam, erai întregul univers. Ne-am pierdut pe drum! Atât stiu, mi-am pierdut sufletul, dă-mi-l înapoi. Privește spre cer și nu uita, încă te iubesc!