N-am crezut în ea și am pierdut-o!

Era o femeie cum rar întâlneşti, era frumoasă, deşteptă şi cu vise măreţe, era cea mai visătoare femeie pe care o cunoscusem în viaţa mea! Tot ce ştia să facă era să viseze, mereu, chiar şi cu ochii deschişi. Și mă trăgea de multe ori în lumea ei, această lume a viselor, şi sincer [...] mă speria dorinţa pe care o avea în privire, acea dorinţă de-a îşi îndeplini tot ce îşi propusese. Îmi vorbea zilnic despre planurile de viitor, de cum ar vrea să fie ea în viitor, de cum speră să urce pe cele mai înalte culmi, cum speră să atingă înaltul cerului.

Îmi vorbea zilnic cu o bucurie aparte în voce, şi acea bucurie m-a făcut să mă tem şi mai mult. Eu nu eram dispus să lupt împreună cu ea pentru o lume a viselor, eu îmi doream o realitate stabilă, în care să fim fericiţi unul cu celălalt, fără vise, pentru că nu aveam certitudinea că acestea vor deveni cândva realitate. Îmi era, așadar frică să nu se dezamăgească şi descurajeze singură, așa că, am lăsat-o. Am lăsat-o să lupte singură, sperând că fără mine nu va mai dori să-și atingă țelurile, fără mine nu va mai avea curajul de a visa. Mi-am zis că mai bine să sufere pe moment, decât să îşi piardă încrederea pentru totdeuna. Am greşit! Azi, ea e o femeie puternică, independentă, la fel de frumoasă, visătoare în continuare, eu însă, nu mai sunt al ei! Ea a continuat să se hrănească din vise, în timp ce eu am început să mă hrănesc cu lipsa ei! Ea azi, e fericită, în timp ce eu sunt singur! Şi da, e acolo unde a visat dintodeuna să fie pentru că, da, a întâlnit pe cineva care să aibă încredere în ea, pe cineva care a susţinut-o în tot ce şi-a propus, a crezut nebuneşte în firea ei visătoare, aşa cum mi-a fost mie frică să cred.

Când eu am încetat să mai cred în visul ei, a încetat şi ea să creadă în mine şi nu mi-a dat aşadar, şansa, când am realizat cât am greşit, să repar totul. Mi-a zâmbit totuşi şi mi-a mulţumit, iar în acel moment eram cu adevărat confuz, nu înţelegeam de ce mi-ar mulţumi, ştiam cât m-a iubit, cum ştiam la fel de bine că nu şi-ar fi dorit să spunem stop unei vieţi fericite împreună. A revenit apoi cu explicaţia "Îţi mulţumesc că nu ai crezut în visele mele, asta m-a ambiţionat şi mai mult!" Da, pierdusem cu siguranță cea mai puternică femeie! Azi o iubeşte altul, e mai împlinită ca niciodată, azi zâmbeşte și încă visează, azi e la fel de încrezătoare că va urca pe culmile fericirii!

Azi eu sufăr și dau vină pe laşitatea mea, azi mi-e dor de firea ei visătoare, de fata mea visătoare! Azi nu o mai am, azi e prea târziu să o mai vreau!