Suntem atât de goi!

Suntem atât de goi, eu fără tine și tu fără mine. Stau în mașină, mă uit pe geam la zăpada care nu se oprește să se aștearnă și aștept un semn de la tine. Mă frământă mii și mii de gânduri legate de tine...oare ești bine, oare ai reușit să mă uiți sau cine știe?! Poate deja m-ai înlocuit.

Cert este că am rămas blocată pe modul îndrăgostită de tine, încă te simt cum mă săruți, încă îți simt parfumul, te simt lângă mine. Îmi spuneai că se poate să scap de trecut, dar eu nu am putut să o fac. Cum să reușesc atata timp cât tu îmi reprezinți trecutul, prezentul și viitorul. Aceste gânduri mă apasă, nici nu am realizat că ninsoarea s-a oprit, și că acum tot ce este în jur e viscol, un viscol crunt. Viscolul ăla te cere, îți cere ochii, buzele, mâinile, te cere în totalitate. Te cere pentru a readuce la viață vara din mine. Vreau să ne retrăim povestea, poate puțin mai intens... Ar fi trebuit să ne iubim ca în filme atunci când am fost plini de noi, acum când sunt atât de goala nu mai poți face nimic. Vreau să te revăd, să-ți spun cât de mult te-am iubit și cât de mult am suferit când m-ai lasat. Vreau să îți arăt cum a ajuns fata care și-ar fi dat viața pentru tine. E atât de goală... De sentimente, de viață, de umor și fericire!