Iubesc haosul din tine

Stau întinsă pe jos în camera lui, pe podeaua rece. El în pat citeşte ce am scris acum ceva timp. Ia o țigară şi o aprinde. Recită cu voce tare un început de poezie de-a mea , scrisă când eram încă mahmură

" Tu să ma adori iubire ,

Să-mi cânți numele în seri pustii

Te rog, iubire , tu , să-mi fii .. "

Eu îl ascult. Prin minte mi se întârt o gramadă de foi pline cu scris de al meu , toate pline de el. Uneori , le recitesc ,dar de cele mai multe ori, i le las pe masa din bucătărie ca să le vadă. Să citească şi să simtă tot ce simt eu când vine vorba despre noi. O voce mă întrerupe din uraganul de gânduri.. -Iubito, de ce iubeşti un dezastru ca mine ?

Mă ridic , încet , şi ma pun în pat..Mă uit la el şi îi zâmbesc timd. -Pentru că eşti ce nu au fost alții. Şi pentru că reuşeşti să ma faci ce sunt acum, omul meu.

Mă uit la el ,chicotesc în sinea mea , de bucurie ,fiind conştientă că el e bărbatul care o să-mi crească copii.