Dintre toate m-a ales pe mine!

Avea sute, zeci la picioare şi totuşi a ales să îşi pună încrederea doar în mine, să mă iubească în fiecare zi cu ale mele calităţi, cu ale mele defecte pentru că sunt sigură că nu sunt perfectă, la fel cum sunt de sigură, ca altele ar fi putut fi mai bune. Am suferit prea mult şi am sperat că undeva, în lumea asta atât de mare să existe cineva al meu, cineva predestinat mie, un bărbat care m-ar alege dintr-o mie la orice oră, în orice moment. Şi pentru că am sperat şi am avut răbdare l-am primit eu pe cel mai bun! M-a ales într-un moment în care viaţa era tot mai greu de înfruntat singură, mi-a întins mâna, mi s-a prezentat şi mi-a propus să ne aventurăm într-o escapadă, împreună, deşi necunoscuţi fiind. Acesta a fost momentul în care el nu doar că m-a ales pe mine, ci a ales să fie trup şi suflet pentru mine, să se contrazică cu toţi pentru mine, să lupte împotriva tuturor pentru a fi eu fericită. Nu m-am îndoit o secundă că este perfect pentru mine, că este făcut pentru mine, sau că aş fi eu facută din coasta sa. Nu m-am gândit nici pentru o fracţiune de secundă că aş putea fi nefericită lângă el, nu când îmi dădea motive să rămân încrezătoare, nu când îmi dădea toate motivele din lume să iubesc, să îl iubesc. Dintre toate şi la momentul potrivit m-a ales pe mine, pe mine să ii fiu muză pentru tot restul vieţii, m-a ales pe mine să fiu cea cu care nu împarte doar casa şi acelaşi pat, ci cea cu care împarte zeci de amintiri frumoase, cea cu care împarte aceeaşi inimă, pentru că a nostră, doar reunită poate fi intreagă, doar el fiind al meu şi eu fiind pe veci a lui. Şi nu puteam fi pe veci a lui decât dacă sufletele noastre s-ar fi unit, moment ales tot cu grijă de el, tot pentru o viaţă a nostră fericită împreună. A fost romantic, intim şi sunt sinceră când spun că putea fi oriunde, în orice împrejurări atâta timp cât el era în genunchi în faţa mea, atâta timp cât el era cel care îmi jura iubire pentru tot restul vieţii. Am plâns de fericire şi printre lacrimi am rostit cel mai important „DA” din viaţa mea, un „Da” în urma căruia am devenit cea mai fericită şi împlinită femeie, femeia lui. Şi am început să fim doi, să gândim în doi şi pentru doi, am început să ne iubim mai mult, cu fiecare zi, cu fiecare atingere, îmbrăţişare, mai mult cu fiecare sărut. Şi am început să nu mai dăm crezare nimănui, decât el mie şi eu lui, şi am început să trăim doar unul pentru celalalt, unul prin celălalt, ignorând orice ar zice lumea despre noi. Şi când am început toate acestea, am fost cu adevărat fericiţi! Mă trezea dimineaţa cu sărutări pe creştet şi îşi termina ziua strângîndu-mă puternic la piept. Mă iubea mai mult cu fiecare încercare a mea de ai face ziua mai bună si îl iubeam mai mult cu fiecare zâmbet ce mi-l stârnea. Ne iubeam mai mult cu fiecare zi ce trecea împreună şi eram hotărâţi să ne iubim pentru totdeuna, cu bune şi cu rele pentru că doar aşa am fi putut fi fericiţi. Adăugam aşadar zilnic momente de neuitat poveştii nostre împreună, adăugam zilnic noi experienţe, noi întâmplări de povestit copiilor şi nepoţilor. Mă respecta şi îl respectam iar aşa a fost posibilă fericirea noastră. Mi-a mărturisit apoi, după ani şi ani de căsnicie, cei mai frumoşi ani din viaţa mea că nu m-a ales întâmplător şi că nimic nu e întâmplator, a mărturisit că a văzut în mine, ce nu a văzut în nimeni până atunci, că a văzut ceva special în mine, nu ştie ce, însă acest „ceva” l-a făcut să mă aleagă, dintre toate pentru totdeuna!