Lasă ploaia să ne ude!

"Noi doi și-o umbrelă"

O umbrelă care să ne ferească de griji, de probleme și de oameni care ar face tot ce le stă în putință pentru a ne despărți, pentru a ne face să ne urâm, pentru a ne face să ne pierdem unul de altul.

Acum mă gândesc la noi, beau un pahar de ceai și mă uit pe fereastră admirând ploaia, acea ploaie de toamnă târzie care sărută poate pentru ultima oară pământul în această toamnă...e atât de minunat, plouă încet și blând. Te-ai gândit vreodată câtă dragoste există între ploaie și pământ? Ploaia blândă mângâie ușor pământul, pe când ploaia agitată sau furtunoasă, sărută pasional și plind de dor.

Între aceste două elemente ale naturii există o conexiune indestructibilă, depind una de cealaltă și chiar dacă soarele încearcă să-i despartă, nu reușește... se regăsesc mereu! Vezi tu, acestă vreme îmi aduce aminte de o zi fericită, de prima noastră întâlnire... atunci ploaia era puternică, plină de sentimente... sentimente profunde pe care i le încredința pământului. În acea zi am reprezentat ploaia, eu m-am încredințat ție, mi-am pus întreaga viață în mâinile tale și am sperat că vei fi pământul de care ploaia din mine avea atâta nevoie, iar așa cum pământul calmează ploaia, așa m-ai calmat tu pe mine. Ai stins frica și neîncrederea din mine și mi-ai oferit inima ta precum pământ.

Sunt asemenea unei ploi, dețin două stări: de calm și de furtună. Ploaia mea calmă își face apariția atunci când ochii tăi, ai pământului, mă privesc cu dragoste, atunci când mă strângi tare, tare în brațe, atunci când îmi spui că mă iubești și că nimeni și nimic nu ne va îndepărta, oare de ce? Pentru că nu putem trăi unul fără celălalt, unul fără dragostea celuilalt... am încercat, dar e ceva mai puternic ca două suflete care ne ține împreună și care nu ne lasă să ne uităm. De asemenea, ploaia mea furtunoasă se manifestă tot în preajma ta...atunci când știu că trebuie să ne luăm "La revedere" pentru că nenorocita asta de distanță nu ne permite să fim mereu unul lângă altul, atunci te sărut așa cum sărută ploaia pământul pentru ultima oară, plin de dor, dor nebun, plin de iubire, pasiune și regret, regret pentru că știu că în cinci minute este posibil să nu te mai am în brațele mele și că e posibil să ne vedem doar peste câteva săptămâni.

Așadar, lasă ploaia să ne ude, să ne spele păcatele, grijile si dorul. Tot ce îmi doresc este în fața mea și mă privește cu acei ochi căprui... tu! Așa că...hai aici, hai sa transformăm o secundă într-o oră, hai să mă săruți în ploaie! Te iubesc!