Spre fericire cu iubirea în suflet

Aspirăm la fericire prin iubire, însă nu știm când o putem găsi, ea își face apăriţia când vrea și dispare doar dacă dorește. Așa ajungi să te îndrăgostești la prima vedere sau poate după mai multe încercări, dar te îndrăgostești și odată familiarizat cu sentimentul atât de profund, e imposibil să te desprinzi de el. Simţi deja celebrii fluturași în stomac, furnicături în vârful degetelor și electricitate în tot trupul, ajungi să experimentezi ceva nou, nemaiîntâlnit de tine până atunci sau întâlnit de nenumarate ori, dar totuși îţi place, îţi face inima să bată mai tare și începi să depinzi de sentimentul acesta, nemaiputând o perioadă să faci diferența dintre bine și rău, realitate și vis. Ajungi în punctul în care îţi este tot mai imposibil să îţi explici stările și trăirile, ajungi să simţi cum inima ţi se izbește puternic de coaste dorind să iasă din piept și eventual să alerge spre sufletul cel îl crezi pereche sufletului tău. Îţi dai seama uşor că e vorba despre iubire, începi să te gândeşti doar la ea, persoana dragă inimii tale, începi să o visezi, să îţi faci scenarii cu ea, ajungi să te bâlbâi în faţa ei sau să îţi înghiţi pur şi simplu cuvintele, să tremuri din toate încheieturile când o vezi, să zâmbeşti involuntar când îi rosteşti numele sau îi auzi rostit numele. E simplu, iubirea vine din suflet, fie că vrei, fie că nu, fie că e timpul să te îndrăgosteşti sau încă nu. Iubirea nu cere permisiunea nimănui! Nu numai în viziunea mea, ci a multora dintre voi, iubirea este cel mai frumos și profund sentiment, produce atât de multe schimbări, la exterior și mai ales în interiorul ființei tale, la nivelul conștiinței. Schimbări cărora, fie știi să le faci faţă, fie încerci, important e sa te descurci când ajungi acolo, în punctul culminant, în locul in care începe cu adevărat dragostea. E simplu ,reușești sau cedezi, depinde de tine! Ideea e că sigur îţi dorești sa fii fericit, să te trezești în fiecare zi lângă acea persoană, pe care deocamdată o ai în vise, e cert că o vrei fizic lângă tine toată viaţa, și spiritual, bineînțeles, fiind cel mai mare sprijin, dar pentru asta trebuie să fii dispus să faci și anumite sacrificii, ce să îi confirme iubirea. E într-adevăr un drum lung până acolo, până la fericire și "până la adânci bătrâneți" , aveţi multe de experimentat, multe de învățat de la viaţă, multe de învățat unul de la celălalt, din greșeli chiar, din eșecurile posibile în dragoste sau nu neapărat. Și când sunteţi oameni înconjurați de oameni, cel mai greu e sa rămâi concentrat doar asupra relaţiei tale, fără a le da lor curs să vorbească, să intervină. Tu trebuie sa trăiești doar în povestea ta și doar pentru ea. Trebuie să fiţi sinceri unul cu celălalt și mai ales sa aveţi încredere doar unul în celălalt pentru că o relație e doar pentru doi, un el și o ea, un tu și persoana iubită, dragă sufletului tău, plăcută inimii tale. Tu trăiește pentru sufletul tău pereche și el va trăi pentru tine, prin tine, iar de aici mai e doar un singur pas spre fericire. Iubirea produce însă şi dezamagire. Realizezi după un timp că nu vă potriviţi, că nu aveţi prea multe sau poate nimic în comun sau uneori sentimentul nu e reciproc, rămânând singur, în suferinţă şi gândindu-te că sufletul tău pereche nu există. O gândire proastă în viziunea mea. Pe Pământ trăiesc 7,3 miliarde de oameni, unul sigur e destinat ţie, fie că l-ai întâlnit sau nu, timp există, trebuie să fie însă şi speranţă. De ce să renunţi la a mai crede doar pentru că ai fost dezamăgit de cineva la un moment dat, de cineva sau pur şi simplu de ce ţi-a adus iubirea. Da e dureros, te face să simţi că sfârsitul lumii pentru tine a venit, îl trăieşti,însă nu e chiar aşa. E prea frumos acest sentiment, e uimitor tot ce trezeşte în noi, trebuie să îl laşi să te domine şi pe tine, cu limite pentru a putea controla însă, pe cât posibil iubirea. Ai găsit persoana ce pare a fi perfectă? Ei bine, încearcă, dă-i o şansă ei şi o şansă ţie. Dacă vei suferi, vei afla cu timpul, nu poţi şti, mai trebuie şi să joci la risc, altfel nu câştigi. Lasă timpul să decidă dacă va fi persoana potrivită pentru tine şi dacă nu e şi dacă vei suferi, asta e, te ridici, te împaci cu gândul şi mergi mai departe. Viaţa nu e doar roz, nu e doar bine, mai ai nevoie şi de astfel de momente de la care ai ce învaţa dacă vrei cu adevărat să înveţi ceva. Mai trebuie şi să suferi, nu poţi fi doar fericit, e important să faci faţă suferinţei, să îi rezişti. Trăieşte, iubeşte, suferă, ridică-te, învaţă, apoi iubeşte iar, toată viaţa, din tot sufletul!